Corecție ocluzie deschisă fără chirurgie

Acesta a fost un caz complex, cu mai multe anomalii asociate: maxilar prea mic, ocluzie deschisă și canini ectopici. A fost unul dintre acele cazuri în care ne-am gândit serios dacă va fi nevoie de chirurgie. Părinții și-au dorit însă să încercăm tot ce se poate înainte de a ajunge la această etapă.

Situația inițială

La începutul tratamentului, cazul prezenta mai multe probleme importante:

maxilar superior insuficient dezvoltat

ocluzie deschisă

canini ectopici

dezechilibru vizibil de profil

Era un caz în care trebuia să intervenim devreme și corect, pentru a încerca o dezvoltare favorabilă a maxilarului și o poziționare mai bună a mușcăturii.

Prima etapă a tratamentului

Am început tratamentul cu un disjunctor, un aparat care lărgește foarte mult arcadele. Un semn bun în această etapă este apariția strungăreței, pentru că arată că s-a produs exact efectul dorit.

În general, copiii acceptă destul de ușor acest aparat. Poate că una-două zile simt ceva nou, însă apoi se adaptează și nu mai reprezintă o problemă.

Pe disjunctor am pregătit și cârligele pentru Face Mask. Acesta este un dispozitiv care se poartă acasă, pe față, cu ajutorul unor elastice, iar scopul lui a fost să tragă maxilarul superior cât mai în față.

Rezultatele s-au văzut repede. Comparând profilul facial, se putea observa o îmbunătățire încă din primele două luni. Buza inferioară, care inițial era mult în fața buzei superioare, a început să se echilibreze vizibil.

A doua etapă a tratamentului

După această etapă, am renunțat la disjunctor și am trecut la un aparat fix. Am optat pentru sistemul Damon metalic. În cazurile în care sunt necesare mișcări mari, recomand un aparat performant, care să permită un control bun pe tot parcursul tratamentului.

Este important de menționat că în acest caz nu am folosit ancoraje scheletale. Totul s-a realizat cu ajutorul elasticelor și al colaborării foarte bune din partea pacientei. Pacienta a fost extrem de disciplinată și a respectat toate indicațiile. Acest lucru a contat foarte mult în evoluția cazului și în rezultatul final.

Rezultatul final

La final, pacienta și părinții s-au bucurat foarte mult că nu a mai fost necesar să meargă mai departe către chirurgie și că mușcătura a ajuns într-o zonă fiziologică.

În astfel de cazuri apare întotdeauna întrebarea legată de rădăcini și de suportul osos: am obținut o dezvoltare corectă a osului sau am dus rădăcinile în afara lui? De aceea fac întotdeauna radiografii 3D, ca să mă asigur că rămânem într-o zonă sănătoasă. În acest caz, înainte de îndepărtarea aparatului, am făcut și un CBCT, iar investigația a confirmat că toate rădăcinile au rămas în os.