Corecție ortodontică în perioada de creștere

Acesta a fost un caz în care perioada de creștere a pacientului a avut un rol esențial în alegerea tratamentului. Problema nu era doar la nivelul alinierii dinților, ci și la nivel scheletal: maxilarul superior era prea îngust, iar mandibula era insuficient dezvoltată și poziționată prea în spate.

Situația inițială

După analiza teleradiografiei de profil și a investigației 3D, am făcut măsurătorile scheletale și am constatat:

maxilar superior îngust

mandibulă subdezvoltată și poziționată posterior

o distanță mare între dinții superiori și cei inferiori

dezechilibru vizibil la nivelul profilului facial

Prima etapă a tratamentului

Am început tratamentul cu un aparat Herbst, în care am integrat și un disjunctor. Pe parcursul celor opt luni de tratament, am putut aborda simultan cele două probleme: lărgirea maxilarului superior și stimularea avansării mandibulei.

Acest tip de intervenție este posibil cât timp pacientul se află încă în perioada de creștere, în general până în jurul vârstei de 14–16 ani, în funcție de dezvoltarea individuală.

A doua etapă a tratamentului

Ulterior, am continuat cu aparat fix Damon metalic pe ambele arcade.

În această etapă am lucrat asupra poziției dinților și asupra mușcăturii, pornind însă de la o relație între maxilare mult mai favorabilă, obținută în prima parte a tratamentului.

Rezultatul final

O variantă de tratament bazată pe extracții ale dinților superiori ar fi putut reduce distanța dintre arcade prin retragerea dinților de sus, fără să corecteze însă cauza scheletală identificată în acest caz: poziția posterioară a mandibulei. În plus, o astfel de abordare ar fi putut avea un impact nefavorabil asupra profilului extraoral.